lipsa de energie, fatigabilitate, rezistența mică la efort
splină mărită, ficat mărit, dureri abdominale
hemoragii mucoase (epistaxis – hemoragie nazală, gingivală) și cutanate (echimoze – vânătăi), nivel scăzut al elementelor sanguine (eritrocite, leucocite, trombocite)
pierderea poftei de mâncare, tulburări intestinale, litiaza biliara (calculi biliari)
Cel mai comun simptom este mărirea splinei şi /sau a ficatului.
Oboseala este foarte frecventă la pacienții cu boala Gaucher, persistând uneori chiar după instaurarea tratamentului.
scăderea capacitaţii de oxigenare a sângelui
alterarea funcţiei renale
pigmentare galben-maronie, pete rotunde roşietice sau maronii, mai frecvent periocular (in jurul ochilor)
retard în creştere la copii, dureri articulare, scăderea densităţii oaselor, fracturi osoase spontane (adica fara traumatism), infarcte acute osoase (crize osoase), necroza osoasă (moartea unei părți din țesutul osos)
O afectare foarte rară este cea pulmonară (hipertensiunea pulmonară, fibroza), cea cardiacă și cea renală(în general în stadii avansate de boală).
Tipul 1 de boală Gaucher, cea mai frecventă formă, este adesea denumită ‘’boala Gaucher a adultului’’, dar poate apărea la orice vârstă. Deoarece în tipul 1 al bolii Gaucher nu apare afectarea sistemului nervos, acest tip a fost denumit şi ‘’forma non-neuropatică’’.
În majoritatea cazurilor simptomele neurologice lipsesc, deși dupa vârsta de 50 de ani se constată o frecvență mai mare a bolii Parkinson la acești pacienți.
Tipul 1 al bolii Gaucher este caracterizat prin marea variabilitate a semnelor clinice, a simptomelor şi a evoluţiei. Există multe persoane cu această formă de boală care nu prezintă nici un simptom şi trăiesc o viaţă normală (boala e descoperită când se face depistaj în familia unui pacient cunoscut cu boală Gaucher). Acești pacienți nu au nevoie de tratament specific. În alte cazuri, boala poate pune în primejdie viaţa persoanei respective chiar de la vârste foarte mici. Cu cât simptomele bolii apar mai târziu, cu atât boala e mai puţin severă.
Tipul 2 al bolii Gaucher este o formă foarte rară, rapid progresivă, în care este afectat şi creierul în mod asemănător afectării celorlalte organe din tipul 1 al bolii.
Denumită anterior şi ‘’boală Gaucher juvenilă’’, tipul 3 este caracterizat printr-o afectare neurologică lent progresivă. Acest tip este de asemenea foarte rar (o incidenţă mai mică de 1/100 000 indivizi).
Semnele şi simptomele tipului 3 de boală Gaucher apar în general devreme în copilărie, dar mai târziu decât cele din tipul 2. În afara afectării sistemului nervos, sunt prezente aceleaşi simptome ca şi în tipul 1: oboseala, mărirea organelor – splina, ficat, retard in creștere, afectare osoasă. Unul din simptomele caracteristice este imposibilitatea unui anumit tip de mișcare a ochilor pe orizontală, mișcare sacadată, copilul compensând prin mișcări ale gâtului si clipit (oftalmoplegia – paralizia izolată a mușchilor globilor oculari).
Simptomele neurologice pot fi foarte ușoare si pot rămâne stabile mai mulți ani, sau dimpotrivă pot evolua rapid cu apariția epilepsiei (crize convulsive), a unui retard mintal, spasticitate (creșterea tonusului unui mușchi aflat in repaus), mioclonii (mișcări bruște, anormale ale unui grup de mușchi), tulburări de echilibru.
Uneori pot exista confuzii între tipul 1 și tipul 3 de boală Gaucher, deoarece semnele neurologice pot apărea mai târziu, după vârsta adolescenței. Un pacient diagnosticat de tânăr cu tipul 1 poate avea de fapt o boală Gaucher de tip 3. De aceea la tinerii pacienți se recomandă o atenție sporită examenului neurologic în cadrul vizitelor de urmărire medicală.
Este o tulburare genetică în care celulele Gaucher încărcate de grăsime se acumulează în zone precum splina, ficatul și măduva osoasă. O persoană va fi afectată de boala Gaucher dacă ambii părinți sunt purtători ai bolii.
Cel mai comun simptom este mărirea splinei şi /sau a ficatului. Oboseala este foarte frecventă la pacienții cu boala Gaucher, persistând uneori chiar după instaurarea tratamentului
Boala Gaucher de tip 1 este una dintre puținele boli rare care dispune de tratamente ce pot reduce simptomele bolii și care permit o viață aproape normală în cele mai multe cazuri. Există mai multe tipuri de tratament. Acestea nu contribuie la vindecarea bolii, tratamentele specifice trebuie continuate toata viața. Dacă tratamentul este oprit, dupa o perioadă de câteva luni boala își va relua evoluția.
Nu toți pacienții cu boala Gaucher au nevoie de tratament. Boala este descoperită uneori prin screening (depistare prin analize sanguine în familia unui pacient) într-un stadiu în care există foarte puține simptome, sau chiar nici unul. Acești pacienți necesită o urmărire periodică, în general la fiecare 6 luni, pentru a depista momentul în care boala va necesita tratment.
Copyright © 2020 Boala Gaucher All rights reserved
Disclaimer: Please note that the information provided as preview content is for demonstration purposes only. Refer to your local government and/or health organisations for the most accurate and up to date information.